Tu cât de „om” ești?

De multe ori sunt dezamăgită de oameni, dar m-am obișnuit deja cu asta.

Oamenii nu au habar ce pot face împreună, cât de multă putere pot aduna.

Atât de multă, încât pot schimba viața unui alt om/familie.

Dezamăgirea mea se leagă în mare parte de ignoranța oamenilor, de ura lor față de aproape toți cei din jur. O ură nejustificată transpusă prin ignoranță.

Atunci când auzi un strigăt de ajutor, nu te oprești din drum să vezi ce se întâmplă, nici nu te interesează, pentru că nu îi legat de tine. Îți continui drumul, cu ochii în smartphone, tabletă sau telefon. De ce te-ai opri? De ce ți-ai bate tu capul? De ce ai ridica de jos un bătrân pe care nu îl mai țin picioarele? De ce ai interveni când este lovit un copil sau o femeie? Când tu ai lucruri mult mai bune de făcut. Așa-i?

Răspunsul cel mai evident care mi-a venit în minte este : de frică.

Ți-e frică să ajuți pe cineva, pentru că anturajul tău s-ar uita la tine...ciudat. Ai fi tipul/a care a ajutat pe cineva și ai fi luat peste picior. Prietenii tăi te-ar lua peste picior, ar face glume pe seama ta de fiecare dată când ar avea ocazia. De ce ai sta să înghiți tu așa ceva? Și pentru ce? Oricum ești un om mic, mic, într-o lume atât de mare. Ce ai face tu, nu ar face vreo diferență.

Dar, hai să-ți zic ceva. Dacă ai fi tu pus în situația de a fi lovit, maltratat în plină stradă? Sau dacă, într-o zi nu ai mai avea unde să locuiești? Ai striga tare cât să audă toată lumea, dar nimeni nu te va auzi, pentru că nimănui nu-i pasă, așa cum și ție nu ți-a păsat.

Prietenii tăi fac glume pe seama ta dacă faci un lucru bun? Bun, înseamnă că nu ești înconjurat de prieteni (sau oameni!). Acei prieteni îți vor înfige cuțitul în spate exact atunci când nu te aștepți (și-l vor înfige adânc, să fie siguri că doare).

Ajungi singur și nu mai ai pe cine să te bazezi. Nu te ascultă nimeni, au surzit cu toții. Se așteaptă să te descurci singur, să te ridici ca pasărea pheonix din propria-ți cenușă, ca mai apoi, să poată roi în jurul tău ca albinele în jurul reginei.

Când nu ești pus într-o situație dificilă, toată lumea îți zâmbește. Când ajungi să fii un bătrân care nu se poate ridica de jos, toată lumea te ocolește.

Acum răspunde la o întrebare : De ce alegi să ignori strigătele celor din jur?

Gândește-te bine. Alocă un timp acestei întrebări.

Acum, spune, ești pregătit să faci o diferență?

Ești pregătit să-ți reprimești înapoi gramul de umanitate?

Dacă da, atunci gândește-te că vine iarna, iar șapte copii incredibili urmează să stea în frig, urmează să ajungă pe stradă.

Ești pregătit să ajuți?

Nu cred că te doare mâna să dai măcar un share. Hai, că tot ești pe facebook. Altfel, n-ai fi dat de această postare.

Aici găsești evenimentul pe facebook, ești liber/ă să inviți câți prieteni vrei.

Arată că ești om și că-ți pasă sau lasă ignoranța să-ți macine sufletul.